A trecut aproape un an de zile… … de când am luat decizia să pun piciorul într-un avion care avea ca destinație capătul celălalt al lumii – tocmai eu, o pasionată a seriei Dezastre în aer. Și sub influența amintirilor care încă îmi dau târcoale și parcă vor să mă tragă în magia lor, nelăsându-mă
Ziua 4: Busan îmi va rămâne mereu în minte ca cel mai frumos oraș de pe malul oceanului pe care l-am văzut vreodată în viața mea. Îmi place să îl numesc drept orașul valurilor spumoase și al zgârie-norilor cu vârfurile în ceață. Nu de alta, dar am avut norocul să vizitez Coreea exact în perioada
Hello, ziua de azi a început tare fain: m-am făcut leoarcă de cum m-am dat jos din mașină. E prima zi în care am simțit că mă topesc de cald, la propriu. Și partea cea mai tare a fost că tot ce am vizitat azi era în plin soare. Dar dacă nu ar fi fost
Hei, din nou sunt cu laptopul în brațe și vă scriu despre peripețiile mele (care au fost îndeajuns) din această zi sau, habar nu am, ultimele două zile. Că nici nu mai știu cum trece timpul ăsta, gândindu-mă la ce oră e în România și ce zi e aici. :)) Așadar, vă rog să fiți
Hei, după cum am promis, încep să scriu despre experiența pe care am așteptat-o atât de multă vreme. 10 ani de zile au fost anii în care am visat cu ochii deschiși despre cum va fi, cum îmi voi planifica „expediția”, ce locuri voi vizita, cât de mult voi reuși să vorbesc în coreean și