-
Crăciunul în cele mai frumoase povestiri
Așa cum am promis, trebuie (și vreau) să vă vorbesc despre una din ultimele două cărți citite în decembrie și, automat, în 2020. Crăciunul și luna decembrie mi-au dat posibilitatea să citesc câteva cărți de sezon. Mă rog, e mult spus „câteva”. De fapt au fost doar două. :)) Prima dintre ele a fost o colecție de povestiri cu tematică „crăciunistică”, menită să te introducă în magia sărbătorilor – Crăciunul în cele mai frumoase povestiri, iar a doua, un roman de dragoste a cărui intrigă a fost într-o zi de decembrie – O zi de decembrie. Drept să vă spun, le-am cumpărat din două motive: (1) le-am tot văzut la…
S-ar putea să-ți placă și
Mizerabilii – I
-
Mizerabilii – I
După multe dăți în care îmi promiteam că mă apuc de Mizerabilii, am decis că a venit vremea să nu mai amân. Mă tot „loveam” de volumele lui Victor Hugo ori de câte ori mă uitam ce să citesc după ce terminam lectura curentă, dar de fiecare dată găseam altă carte mai interesantă. Așa că mi-am luat cele 5 volume vechi ale surorii mele, le-am adus cu mine la București, și rezistând tentației de a mă apuca să răsfoiesc comanda abia sosită de la Editura Art, m-am apucat de primul volum. Începutul părea promițător. Părea a prevesti o lectură ușoară, pe care să o poți parcurge liniștit, în clipele libere…
-
Germania 3.0 – Abigaela, 12 ani: pierdută
Știți cum e să visați un an întreg la câteva zile pe care le petreci într-un loc nou, într-o altă călătorie, într-o altă cultură sau printre alți oameni? Ei bine, asta sunt eu. Îmi trăiesc zilele din cursul unui an printre cursuri, cărți, familie, ieșiri cu prietenii, seriale și scris, alături de gândurile și planurile mele de ducă. Și asta nu pentru că nu mi-ar plăcea orașul sau țara în care m-am născut și locuiesc (nu vorbesc aici de chestiuni politice, economice sau sociale, pentru că „discursul” meu se va schimba drastic :D), ci pentru că de mică mi-a fost cultivată dorința asta de a descoperi necunoscutul altor locuri. Dar…
S-ar putea să-ți placă și
Brancarde indisponibile. Cărăm mâncare!
Să întâlnești un erou!
Nu ai auzit? Îmi este prea greu
-
Cum să pleci din Coreea cu inima tristă…
A trecut aproape un an de zile… … de când am luat decizia să pun piciorul într-un avion care avea ca destinație capătul celălalt al lumii – tocmai eu, o pasionată a seriei Dezastre în aer. Și sub influența amintirilor care încă îmi dau târcoale și parcă vor să mă tragă în magia lor, nelăsându-mă să termin ceea ce e mai important pentru mine în acest moment – licența – am decis să descriu sumar ce a însemnat pentru mine părăsirea Coreei, după ce o „simțisem pe propria piele” pentru aproape două săptămâni. Poate, poate, în felul ăsta, îmi va mai reveni, puțin, motivația de a continua să citesc interminabilele…
-
Korea: Day 4-6 – Orașul zgârie-norilor cu vârfurile în ceață
Ziua 4: Busan îmi va rămâne mereu în minte ca cel mai frumos oraș de pe malul oceanului pe care l-am văzut vreodată în viața mea. Îmi place să îl numesc drept orașul valurilor spumoase și al zgârie-norilor cu vârfurile în ceață. Nu de alta, dar am avut norocul să vizitez Coreea exact în perioada de 2 sapătămâni în care au taifunul. Dar cu toate acestea, vremea a fost de partea noastră în mare parte, chiar și la Busan, în ciuda faptului că a fost în fiecare zi înnorat. Așa că m-am îndrăgostit extrem de rapid și iremediabil de el. Bine, vorba fie între noi, nu cred că a existat…
