Sunt o scriitoare anormală?


Motivul pentru care ați ajuns aici este că titlul v-a bulversat. Abigaela chiar este anormală? Cum adică? Care este motivul pentru care ea însăși spune despre ea că este anormală? Atunci când un scriitor nu se încadrează în anumite tipare clasice, ai putea spune despre el că este anormal. Iar despre mine se poate spune că sunt o scriitoare anormală pentru că…

Nu am știut niciodată finalul!

Foarte multe persoane care au auzit asta despre romanele mele au rămas puțin uimiți. Cum poate cineva care scrie o carte să nu știe finalul? Să nu știe care este finalitatea acțiunii? Da, așa mi-am scris ambele cărți. Fără să știu finalul sau cum vor sfârși personajele mele. Sunt genul de scriitoare căreia îi place să aibă libertatea de a jongla cu scenele și personajele. Sunt fana ideilor apărute pe neașteptate.

Acesta a fost unul dintre motivele pentru care primul meu manuscris (actuala carte „Fata criminalului”) a fost acceptat de către editură. Chiar când mă pregăteam să scriu ultimele capitole, mi-a venit o idee tare năstrușnică asupra unui personaj pe care inițial îl concepusem doar pentru a-l construi mai bine pe personajul principal masculin. Era vorba despre un personaj secundar. Știam că această idee năstrușnică avea să-l ia prin surprindere pe cititor, pentru că eu însămi am fost surprinsă de apariția ei. Acesta a fost motivul pentru care întregul roman a căpătat un alt sens decât cel inițial.

Personajele mele sunt `reale`

Sunt atașată de ele! Pe întreaga perioadă cât scriu la manuscrisul respectiv, îmi construiesc personajele cu cea mai mare atenție, iar pentru a face din ele o asemănare cât mai apropiată de persoane reale, le dau emoțiile mele.  Fiecare personaj poate reprezenta o părticică din mine. Și mă veți întreba cum se poate așa ceva?! Asta înseamnă că și personajele negative sunt o parte din scriitor? Da și nu!

Fiecare personaj negativ are un motiv pentru care e personaj negativ! Un hoț poate fura pentru că are acasă o familie care este înfometată sau poate fura pentru că este enervat de inegalitatea socială: de ce unii au din belșug, iar alții se chinuie? Cineva care comite o crimă face asta pentru a-i răzbuna moartea nedreaptă a persoanei iubite. Cineva care face spălare de bani are și el un motiv: vrea mai mulți bani.  Un părinte obsedat de viitorul sau siguranța copilului lui poate fi personaj negativ prin acțiunile duse la extrem în vedere îndeplinirii scopului sau. Și lista ”personajelor negative cu motiv” este interminabilă. Greșesc, se termină undeva: acolo unde se sfârșește imaginația scriitorului.

Nu sunt scriitoarea care își scuză personajele negative! Nicidecum! Acestea sunt doar personajele care au ales greșit! Chiar și un personaj pozitiv care are o alegere ”cheie” de făcut și alege greșit se poate transforma în personaj negativ. Sau acestea sunt personajele care au avut de îndurat prea multă durere în viața lor și nu a existat nicio mână care să îi ajute să se ridice.

Ăsta este modul în care funcționează și lumea reală. Pentru că în romanele mele urmăresc o transpunere a realității. Am realizat că și în realitate sunt oameni care sunt personaje principale și oameni care sunt personaje secundare. Și aici depinde de alegerea fiecăruia ce fel de personaj vrea să fie în povestea vieții lui. Cum la fel poate alege dacă va fi un personaj pozitiv sau negativ.

Până la urmă chiar sunt o scriitoare anormală?

Asta cred că rămâne la latitudinea fiecăruia dintre voi, cei care mă citiți, să decideți. Sunt o scriitoare care a încercat să spargă puțin tiparele de construcție ale unui roman! Pot pleca la drum doar cu o schiță minimală, dar cu tone de idei, pe care le pot schimba pe parcurs. Bineînțeles că drumul până la terminarea poveștii este la fel de solicitant ca al celorlalți scriitori. Sunt o groază de detalii, de cercetări pe care trebuie să le faci. Sunt zile care mi se duc doar căutând, făcând cercetări, ba asupra duratei, distanței și costului unui zbor din Incheon până în Guangzhou, ba asupra modului cum sunt făcute plăcuțele de înmatriculare din Coreea sau adresa unui hotel din Seul.

 

Sunt informații care nu îți sunt oferite pe tavă și trebuie să le cauți! Dar, chiar și acest lucru este unul dintre acelea pe care le fac cu drag. Cea mai mare satisfacție pe care o am e atunci când personajul meu, povestea din care face parte și misiunea lui încep să se contureze. În acel moment, toate orele obositoare în care am muncit pentru a aduce povestea în stadiul ăsta, nu îmi mai par deloc istovitoare.

Și concluzia voastră este… sunt o scriitoare anormală? 😀

 

*Pentru a citi articolul despre accidentul feribotului Sewol, o tragedie care a zguduit puternic Coreea, îl găsești aici.

 

You may also like

LASA UN COMENTARIU