Recenzii

Un bărbat pe nume Ove – o perspectivă masculină a unui „ne-cititor”

Nouă, cititorilor pasionați, poate că ne e ușor să vorbim despre nenumăratele romane pe care le citim și să împărtășim impresii și păreri. Dar cum e pentru cei care nu citesc din pasiune? Cum se vede un roman, o carte, prin ochii cuiva care nu e obișnuit cu cititul la foc continuu? Ei bine, m-am hotărât să vă ofer posibilitatea să observați cum e privit un roman prin ochii cuiva care nu citește din obișnuință. Și iacă-tă experiența trăită cu Un bărbat pe nume Ove de un ne-cititor băiat.

Dar înainte de toate…

Coperta cărții Un bărbat pe nume Ove

Nr. de pagini: 440 pag.
Editura: Art
De unde poți cumpăra carteasite-ul editurii Art.
Timp de citire: 5-6 ore (dacă ai un ritm bun, poți ajunge și la 100 de pagini pe oră). Pentru ne-cititori câteva zile, săptămâni. 😀

Cititul din perspectiva unui ne-cititor

„Cu toții știm că iubitorii de citit, în mod evident, citesc destul de mult, în funcție de cum le permite și lor timpul. Este bine cunoscut faptul că aceștia își împărtășesc opinii, idei, critici și multe altele, pe baza cărților pe care le citesc. Fac cluburi de lectură, se integrează într-o comunitate pe bookstagram, dezbat subiecte, caracterizează autori, își recomandă cărți unii altora și tot așa.

Toată lumea știe că e bine să citim. Că ne dezvoltă o mulțime de capacități și chiar pe noi, ca persoane. E genul acela de comoară ce nu se poate pierde. Decât poate prin Alzheimer. Totuși, sunt două categorii mari de oameni (din care poate derivă și altele, dar acest detaliu este neimportant), și anume: cei cărora le place să citească și cei cărora nu le place.

Ei bine, poate nu v-ați dat seama, dar eu fac parte din cea de-a doua categorie. Nu-mi place să citesc. Deși, uneori, parcă simt că mă mișcă ceva când mă gândesc la citit, dar cu toate astea îmi vine atât de greu să pun mâna pe-o carte. Însă într-un târziu, pe măsură ce m-am maturizat, am realizat că cititul chiar face bine și ar trebui să mă educ să fac asta mai des sau chiar regulat. Sunt bucuros că am gândit așa. Am reușit, în mare parte, să ating acest obiectiv. Dar în continuare cititul rămâne o provocare pentru mine.

Lăsând toată introducerea asta la o parte, pe care am făcut-o pentru a prezenta și cealaltă parte a omenirii care nu e pasionată de citit și pe care cititorii pasionați o înțeleg puțin mai greu,  m-am gândit că pot împărtăși și eu câteva gânduri cu marea comunitate de cititori NE-nativi, din care evident fac parte.

În urma unei recomandări, m-am apucat să citesc Un bărbat pe nume Ove. O carte foarte bună. Pentru prima oară în viața mea, am realizat că un roman bun chiar merită, acesta fiind al doilea citit, după Baltagul, și singurul de bună voie. Restul cărților citite fiind de dezvoltare, informare, non-ficțiune și cât mai realiste.

Pentru că nu sunt vreun pasionat, am preferat să mă bucur de citit. Fără întreruperi, fără să notez chestii pe parcurs. Dar acum când m-am apucat să scriu despre experiența asta, am realizat că am pierdut multe aspecte din vedere. Ca atunci când ești în vacanță și în loc să faci poze cu peisajul, preferi să îl admiri. Cam genul acesta de persoană sunt, deși îmi place fotografia. Revenind la „Ove”, vă mărturisesc că voi împărtăși din puținul care mi-a mai rămas, în speranța că impresiile vor conta mai mult.

Cum s-a simțit Un bărbat pe nume Ove pentru un ne-cititor

O poveste de viață impresionantă, ba chiar emoționantă, având un bătrânel morocănos în prim-plan, ce are drept scop în viață chinuirea celor din jur. Cel puțin aparent. Judecățile firești ale celor din jur îl loveau deja de prea mult timp ca să-l mai afecteze în vreun fel, așa că acesta își continua nestingherit viața și fixurile lui bine împământenite.

Probabil cu toții ne-am ciocnit de bătrânei morocănoși. Poate chiar de-a dreptul enervanți. Totuși, câți dintre noi ne-am întrebat, măcar o dată, de ce sunt în felul acesta? E de înțeles că vârsta își spune cuvântul și că mintea unora nu mai funcționează în parametri normali. Chiar și așa, o mulțime de bătrânei neînțeleși transmit prin morocăneala lor faptul că există ceva acolo, care i-a făcut ceea ce sunt acum, dar degeaba. Prea multă comoditate în jur, nimeni nu le dă vreo șansă. Ei bine, în această categorie de bătrânei neînțeleși, se încadrează și Ove.

Pe măsură ce citești ai impresia că Ove stă pe loc și doar tu te miști în jurul lui. Pe măsură ce îți schimbi unghiul, perspectiva asupra lui se schimbă semnificativ. Asta îmi place mult la acest roman. Că reflectă o parte a realității și complexitatea acesteia. Te introduce într-o experiență în care afli efectiv o poveste despre unul, Ove, care pare din ce în ce mai interesant pe măsură ce mai face câte o tâmpenie. Deja când începi să cunoști și personajul, simți o ușoară satisfacție pentru că îi înțelegi justificările. E ca atunci când te cam prinzi cum funcționează matematica sau, mă rog, o parte din ea. 😀

Să vezi un bătrânel care toată ziua pare că are ceva cu tine și căruia nimic nu-i convine, nu e așa de ușor de tolerat. Și uite că apare un alt personaj interesant: Parvaneh. Vecina care reușește să scoată din Ove tot ce are el mai frumos. Prin acțiunile și perseverența ei, Parvaneh, care, din perspectiva lui Ove, era “aproape idioată” sau cam așa ceva, ajunge să îi contureze acestuia o altă fațetă. Descoperim astfel că Ove e un om cu suflet bun, doar că are o mulțime de fixuri. A știut la viața lui să iubească, să ajute, să îi pese și multe alte lucruri de genul acesta. Am descoperit că Ove e și foarte amuzant, chiar dacă el nu-și dă seama de acest lucru. Eu unul m-am amuzat copios de reacțiile și gafele lui.

Stilul de viață și atitudinile lui Ove încep să capete sens când, pe măsură ce citești, autorul conturează întreg backgroundul vieții lui. Astfel, ni se dezvăluie copilăria lui Ove, relația cu părinții, suferințele și greutățile vieții, relația de cuplu, prieteniile din trecut cu vecinii, conflictele cu aceștia, istoria cartierului în care se află și multe alte aspecte de genul acesta, care explică majoritatea lucrurilor care îl caracterizează pe Ove cel din prezent. După toate aceste detalii care completează imaginea de ansamblu a romanului, începem efectiv să empatizăm cu Ove, care nu ne mai pare atât de țâfnos și morocănos ca altădată, deși face aceleași lucruri.

Perspectiva este puțin câte puțin schimbată și dintr-un om afurisit ajungem să vedem un bătrânel care suferă de singurătate și se luptă cu viața, la propriu, pentru a putea obține acea întâlnire mult așteptată cu persoana iubită, care pare că, la rândul ei, îl așteaptă. Și nu vreau să vă dau vreun spoiler, dar într-un final Ove o întâlnește, însă nu așa cum își imagina el, ci așa cum e corect să fie. Însă tot efortul acesta de a o întâlni, a reușit să scoată la suprafață ce om minunat era, de fapt, Ove. Mereu a știut, în felul lui, să sacrifice pentru ceilalți, chiar și atunci când venea vorba de strădaniile lui de a o reîntâlni pe ea.

Finalul romanului, pe cât e de previzibil, pe atât e de emoționant, și spun asta eu, care am dobândit în decursul vieții un spirit destul de critic, mai ales asupra lucrurilor care nu mă pasionează neapărat, precum cititul. Uneori poate chiar pare că sunt un Ove și caut la rândul meu nod în papură până găsesc ceva de care să mă leg.

Concluzionând, să știți că au dreptate ăștia de spun că cititul e bun, dar cred că trebuie să ne înțeleagă și pe noi, „mai puțin cititorii”. Nu e ușor să citești, deși e indicat, așa că dacă ești ca mine, vrei să faci ceva în privința asta și totuși să nu simți cititul ca pe o corvoadă, citește Un bărbat pe nume Ove. E un start bun.

Există și alte cărți interesante de citit, asemenea romanului lui Backman, așa că cereți recomandări de la cititorii înțelegători, care nu ne privesc ca pe niște ciudați sau, poate, inculți. Veți găsi cu siguranță cartea potrivită pentru voi. Multă baftă și nu uitați să citiți și printre rânduri.”

Ce să mai citești dacă ți-a plăcut Un bărbat pe nume Ove
Altă carte scrisă de Fredrik Backman
Britt-Marie a fost aici

Dacă vrei să descoperi câteva motive pentru care ar trebui să pui mâna neapărat pe un exemplar din Britt-Marie a fost aici, aruncă un ochi pe recenzia simpatică făcută romanului ăsta.

Până la următorul articol, mă puteți găsi pe @raftul_unei_scriitoare, unde încerc să vă țin cât mai la curent cu ceea ce citesc, opinii și păreri, recomandări și altele de-ale cititului. Cât despre cine sunt ca scriitoare și ce am scris, poți arunca un ochi aici. Iar dacă vrei să știți detalii și mai personale, puteți citi despre ceea ce sunt în everyday lifeaici. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.