Korea: Day 4-6 – Orașul zgârie-norilor cu vârfurile în ceață


 Ziua 4:

Busan îmi va rămâne mereu în minte ca cel mai frumos oraș de pe malul oceanului pe care l-am văzut vreodată în viața mea. Îmi place să îl numesc drept orașul valurilor spumoase și al zgârie-norilor cu vârfurile în ceață. Nu de alta, dar am avut norocul să vizitez Coreea exact în perioada de 2 sapătămâni în care au taifunul. Dar cu toate acestea, vremea a fost de partea noastră în mare parte, chiar și la Busan, în ciuda faptului că a fost în fiecare zi înnorat. Așa că m-am îndrăgostit extrem de rapid și iremediabil de el. Bine, vorba fie între noi, nu cred că a existat vreun loc în Coreea de care să nu mă îndrăgostesc.

Acum câteva luni în urmă doar visam. Priveam serialele și visam cu ochii deschiși la cum va fi când voi ajunge acolo, când voi putea să vizitez toate locurile pe care le-am văzut doar în poze. Sau despre care  am auzit povestindu-se.

Și iată-mă aici, înconjurată de zgârie-nori și de forfota orașului, de oameni care trec grăbiți pe trecerea de pietoni sau de cupluri care zâmbesc unul către celălalt, ținându-se de mână. Dacă este ceva ce mi-a atras atenția la coreeni este numărul mare de cupluri pe care-l vezi zilnic. Ajungi să te simți stingher la un moment dat, dacă ești de unul singur. Norocul meu era că eram prea concentrată pe ce voiam să văd, așa că acest aspect a trecut fugitiv pe lângă mine. :))

Busan este al doilea oraș ca mărime al Coreei cu un număr de 3,6 milioane de locuitori, fiind și cel mai mare oraș port al Coreei de Sud și al cincilea cel mai aglomerat port din lume. Și ca toate celelalte orașe ale Coreei are o infrastructură absolut genială, renumit fiind podul Gwangandaegyo, cu o lungime de 7,4 km peste ocean. Pe lângă faptul că oferă o imagine absolut superbă asupra Busanului, ceea ce este remarcabil este modul în care a fost construit. Pentru fluidizarea traficului este organizat pe două niveluri, pe cel de jos se circulă într-un sens, iar pe cel de sus pe celălalt sens. Iar de-o parte și de alta, zgârie norii se înalță sfidător către cer. De vis!

Și pentru că mi-am dorit să vă transmit măcar puțin din ce înseamnă Busan, am făcut un videoclip special pentru voi și pentru dățile în care mi se va face dor de Busan. ^_^

Prima locație vizitată la Busan a fost Gamcheon Cultural Village, un sătuc-oraș, dacă aș putea să-l numesc așa, situat între colinele unor dealuri. Mai este numit și ”Machu Picchu al Busanului”, iar denumirea și-o merită pe drept. Străduțele lui pline de oameni, cu casele colorate sau pictate, numeroase locuri unde te poți fotografia, statuia Micului Prinț în spatele căreia se formase ditamai coada de oameni care așteptau la rând să facă poze, panorama pe care o poți vedea de sus, de deasupra acoperișurilor caselor, iar în depărtare apa oceanului sclipind în lumina soarelui.

Micul Prinț – Gamcheon

Gamcheon Cultural Village

 

Straduță din Gamcheon

Stau și privesc frumusețea acestui sat și la fiecare privire mai atentă descoperi încă ceva. Asta este ceea ce am adorat la întreaga țară. Trebuie să privești mai atent pentru a vedea frumusețea ei în profunzime. Trebuie să mergi și să descoperi tu acele mici chestii care nu sunt vizibile cu ochiul liber. Este unul din motivele care mă fac să iubesc Coreea. Îți oferă o frumusețe a lucrurilor simple, pe care te provoacă să i le descoperi.

Iar lucrurile simple pot fi artificiile pe care le dau cuplurile seara de pe plajă, zâmbetul unui copil și ”annyeonghaseyo-ul” pe care ți-l adresează, deși ești un străin pentru el, imaginea zgârie-norilor ale căror vârfuri sunt în nori, picăturile de ploaie pe care le simți pe picioare în timp ce alergi să vizitezi încă un obiectiv, și aș mai adăuga bucuria aceea pe care o simți că ești undeva unde ai visat o viață întreagă. Bucuria aceea care îți oferă speranță. Că viața pe care o ai, deși îți dă o mulțime de provocări, e plină de surprize frumoase.

Ah, am devenit din nou prea sentimentală, dar, sincer vorbind, nu știu dacă pot fi altfel când scriu despre Coreea.

După vizita la Gamcheon, de unde am luat ditamai baxul de alge (pentru că sunt un mare fan al lor), am mers la Taejongdae Resort unde am avut parte de o călătorie cu barca în jurul unei insulițe și de-a lungul coastei orașului.

Aici am întâlnit cel mai energic și prietenos coreean pe care l-am văzut vreodată. De fapt, un lucru de care am fost absolut plăcut surprinsă a fost disponibilitatea oamenilor de a te ajuta, în ciuda faptului că mulți nu vorbeau engleza. Au fost o adevărată provocare primele zile petrecute în Coreea, pentru că am mers în locații mai puțin cunoscute, în care oamenii chiar nu vorbeau engleza și, colac peste pupăză, și dialectul lor era diferit, iar coreeana mea era greu înțeleasă. Slavă Cerului pentru aplicația de traducere în coreeană!

După ce am plătit biletele pentru barcă sau vapor, whatever, am primit o foaie pe care ni s-a spus să completăm numele, numărul de telefon, naționalitate, anul nașterii și sexul. Curioasă fiind (cum aș putea fi altfel :)) ) l-am întrebat pe omul acesta pentru ce trebuie să completăm astfel de chestii, iar răspunsul lui a fost ”În caz de se întâmplă ceva, să putem identifica persoanele care au fost la bord, pentru că aceste foi le dați înainte să urcați la bord”. Credeți-mă, în acel moment, mi s-a făcut pielea de găină iar în mintea mea au revenit toate scenele de la accidentului feribotului Sewol de acum câțiva ani de zile.

(Dacă vreți să aflați mai multe detalii despre accidentului feribotului Sewol, puteți găsi aici.)

Dar mi-au trecut rapid emoțiile pentru că nenea era foaaarte vorbăreț, iar eu trebuia să fiu foaaarte atentă să îi înțeleg engleza. Apoi au urmat instrucțiunile pe care ni le-a dat în limba coreeană și a mai zis el câteva chestii amuzante la care am râs pentru că se râdea… nu că aș fi înțeles. :))

Și a urmat călătoria pe apă, care s-a dovedit a fi foarte relaxantă, plăcută și cu niște imagini asupra Busanului absolut superbe. Erau ceva oameni la bord, iar unii dintre ei veniseră cu biscuiți sau chestii din orez pe care le aruncau pescărușilor, astfel că deasupra noastră erau vreo 20-30 de pescăruși care ofereau un spectacol superb.

Iar următoarea și ultima oprire din prima zi la Busan a fost Oryukdo Skywalk, o platformă de sticlă așezată pe o stâncă deasupra apei, de unde puteai vedea zgârie-norii de pe cealaltă parte a Busanului, câteva insulițe din larg și stâncile abrupte de sub picioarele tale.

Ce îți poți dori mai mult?

Ne-am permis să ne facem o mică dambla și să dormim pe malul oceanului, exact pe plaja Heundae, la etajul 11, de unde am avut cel mai superb view asupra apei. Cred că este singura vacanță în care am plătit puțin mai mult pentru a putea să ne bucurăm de view chiar și din cameră. Dar a meritat în totalitate. Bine, din punctul meu de vedere, în Coreea merită orice. :))

Seara am făcut o mică escapadă prin Busanul luminat până la podul Gwangandaegyo care este ceva incredibil de frumos pe timpul nopții.

Ziua 5:

Azi ne-am luat mic-dejunul la etajul 10, privind marea agitată printre picurii de ploaie care se scurgeau pe geamurile imense cu vedere către stradă. Pe fundal era o muzică tipică anilor 60, care făcea atmosfera să fie extrem de intimă. Am ajuns să iubesc momentele astea liniștitoare, de dimineață. Iar Coreea știe să îți creeze atmosferă relaxantă.

Spre amiază am hotărât să mergem să vizităm următorul punct pe lista noastră, și anume Haedong Yonggungsa Temple. Ceea ce îl face o atracție pentru turiști este localizarea lui. Majoritatea templelor coreene sunt situate în munți, acesta fiind unul dintre puținele temple construite pe coastă. Mulți oameni vin aici de Anul Nou pentru a-și spune dorințele în timp ce privesc răsăritul soarelui din apele reci ale oceanului.

Deși era o zi înnorată când l-am vizitat, mi s-a părut la fel de maiestuos. Valurile apei care se loveau de stânci și împrăștiau stropi peste tot, podurile templului și punctul de observare de deasupra templului la care ajungi urcând pe niște scări acoperite de coroanele copacilor ce s-au unit, formând arcade verzi și culorile templului cu statuile lui de piatră ofereau un cadru care să merite efortul de a veni până acolo. Chiar și statuia imensa și aurie a lui Buddha care mie mi s-a părut puțin cam prea bătătoare la ochi. 🙂

 

În ultima poză am reușit să prind și unul din cuplurile care mi-au plăcut foarte mult și care rezumă cel mai bine tiparul cuplurilor coreene: îmbrăcați la fel sau asortați, romantici (cel puțin generația mai tânără), cu aparatul după ei să facă poze și destul de cute, în opinia mea. ^_^

După ce am făcut 1001 de poze, pentru că dacă mergi cu sora mea în excursii e ceva normal să mergi 3 pași faci 10 poze, apoi mai mergi încă 5 și te pune să stai la alte 10 poze, pe motiv că unghiul e diferit, am plecat înapoi către plaja Heundae, să vedem Sea Life Aquarium.

Inițial, trebuia să merg singură, pentru ca Gabi să își poată pregăti prezentarea pe care o avea de susținut la conferința de lingvistică, dar am sfârșit prin a merge toți 3. Nu știu ce aș putea să vă spun despre acvariu, în afară de faptul că este un ”must” dacă mergeți la Busan. O varietate imensă de specii de pești, tot felul de animații și construcția lui te face să te simți pe fundul unui vapor la mii de metri adâncime sub apă. Rechini și pisici de mare care umblă pe lângă tine și pe deasupra ta. Ai parte de o experiență VR care a fost super incitantă pentru mine. Chiar și de o experiență cu barca cu fundul de sticlă pe care eu am refuzat-o. Adică, una este să mă știu în spatele unui geam gros și una este să fiu într-o barcă cu fundul de sticlă și să văd rechinul cum se apropie de picioarele mele, iar să știu că dacă îmi bag mâna în apă, e exact acolo. :))

Dacă vreți să urmăriți cum este să fii scufundat într-un acvariu cu rechini la Sea Life Aquarium, puteți vedea o parte dintr-un episod al show-ului Return of Superman, una dintre emisiunile mele coreene favorite.

! Recomand subtitrarea activată 

Ziua 6:

Azi am petrecut doar o jumătate din zi la Busan, deoarece după-amiaza am luat drumul către Seoul, mâine fiind ziua în care sora mea, Gabi, trebuia să fie la conferință. Dar ne-am petrecut-o făcând la picior un resort de pe coastă, unde se afla un observator și care reprezenta și locul de adăpostire în caz de tsunami.

Ultimul tsunami care a avut loc în Busan a fost în Octombrie 2016 și a fost destul de puternic.

Drumul către Seul a fost cel mai lung de când suntem în Coreea, și a durat 4 ore, dar asta a însemnat că am traversat țara de la un capăt la celălalt, pe lungime. Asta ca să vă dați seama cât de mică este. 🙂

Ce mi s-a întamplat la Seoul, o să vă spun într-un alt articol. 🙂

Până atunci, mă puteți urmări pe contul de Instagram, unde sunt cea mai activă: @abbybilbiie

You may also like

LASA UN COMENTARIU

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.