Martin Eden, de Jack London

Bună dragă cititor,

Te salut la începutul acestui an (care nu prea mai e început, dar mă înțelegi tu :D) și îmi doresc tare mult ca anul acesta să ne întâlnim măcar o dată pe lună. Mi-am mai propus asta în nenumărate rânduri, dar mi-a fost dificil. Uneori pentru că îmi setam obiective prea mari și ajungeam să mă aglomerez, alteori pentru că, pur și simplu, mă luam cu altele și uitam. Asta nu m-a făcut să renunț, ci din contră să încerc din nou și din nou până îmi va ieși.

Anul acesta vreau să scriu, în fiecare lună, recenzia cărții pe care am îndrăgit-o cel mai tare în luna respectivă. Iar în recenzia de azi, vreau să vă povestesc despre Martin Eden, scrisă de Jack London, și cartea citită în luna Ianuarie care m-a atras cel mai mult.

I-am dat o șansă acestui roman din două motive: (1) făcea parte din provocarea fetelor de la @redescoperaunclasic și am zis că aș vrea să o continui și în 2022 și (2) îmi reveneau în minte sentimentele și trăirile copilăriei când am citit pe nerăsuflate Colț Alb.

M-a fascinat. Dar m-a și revoltat. Subiectul cărții este unul pe cât de sensibil și frumos – visul unui tânăr de a deveni scriitor, în ciuda eșecurilor și greutăților -, pe atât de frustrant și exasperant, când vezi cum oamenii educați și burghezi i-l calcă în picioare, nu dau doi bani de el și își arogă dreptul și pretenția de a „educa” pe cineva inferior lor.

Pe scurt, despre Martin Eden

Martin Eden, un tânăr marinar necioplit, bătăuș, sărac și cu o viață dezordonată se îndrăgostește de Ruth, o tânără burgheză, studentă la litere. Din această dragoste pornește dorința lui de a își depăși condiția socială, de a ajunge cineva pe care ea să-l aprecieze, să-l admire, cineva care să se ridice la nivelul ei. Așa își descoperă Martin dorința de a învăța, de a citi, dar mai ales de a scrie. Așa decide să devină scriitor.

Martin are o motivație, ambiție și perseverență debordantă. Cade de zeci de ori și de tot atâtea ori se ridică. Și cu fiecare cădere își șlefuiește și mai mult talentele. Și cu toate astea, nu e apreciat deloc. Toate eforturile lui sunt nefolositoare și privite inferior de către familia lui Ruth. Dar mai ales de Ruth. Tot ceea ce-și dorea Ruth era să facă din Martin Eden o copiuță fidelă a tinerilor din clasa ei socială. Considera că eforturile lui sunt inutile, pentru că nu făcea lucrurile așa cum considera ea că trebuie făcute.

Pe deasupra, visul lui de a deveni scriitor i se părea o iluzie. Ceva demn doar de cei care au lucrul ăsta înnăscut. În opinia ei, era imposibil ca cineva care își ponegrise caracterul cu limbajul vulgar și viața destrăbălată al marinarilor, să scrie o operă de artă.

Ruth „suferea și ea de acea foarte răspândită meteahnă a minții care îi face pe oameni să creadă că culoarea pielii lor, credințele și convingerile lor sunt cele mai bune și cele mai drepte, iar toți ceilalți oameni risipiți pe fața pământului sunt mai puțin fericiți decât ei.” Această meteahnă o făcea pe Ruth să dorească să-l schimbe „pe acest om cu alte vederi despre viață, pentru a-l potrivi pe calapodul celor ce vedeau viața cu aceiași ochi ca și ea.”

Ce m-a indignat și mai mult în Martin Eden?

Dizgrațioasa superficialitate a clasei „superioare” a societății, ce condamna adevărata inteligență drept aiureală, doar din cauza faptului că ei, burgezii, nu aveau mintea ageră și antrenată să poată aprofunda ideile dezbătute. Ruth nu înțelegea și nu putea pricepe adâncimea ideilor și operelor scris de Martin Eden, cu toată licența ei în litere, dar nu se gândea o clipă că ar fi problema la ea. Totul punea pe seama proastei educații a lui Martin. El era problema. Și clasa socială din care provenea. În niciun caz, ea.

Iar Martin, bietul Martin, avea o iubire atât de sinceră pentru ea… Aș spune că era una idealistă. De ce? Pentru că nu cred că există vreo persoană în lumea asta care să iubească o altă persoană care nu-i sprijină visele. Care își dorește constant să-l schimbe cu totul. Care îi e rușine teribilă de trecutul și prezentul celuilalt. Care îi disprețuiește toate actele de bunătate față de cei mai puțin norocoși. Și cu toate acestea, Martin îi scuză tot și viziunea pozitivă și detașată în care vede el toate aceste încercări fățișe ale lui Ruth de a-l transforma într-o persoană total diferită, într-o copie fidelă și abstractă a bărbaților bogați de lângă ea, e absolut magnifică.

Lucruri de viață observate în romanul Martin Eden

Clasa muncitorească, săracă, umilă a deținut de multe ori mai multă înțelepciune decât clasa erudită, bogată și mândră a societății. Dârzenia, voința de fier și greutățile vieții cred că au menirea să dezvolte agerimea minții, mai mult decât o fac multele ore petrecute pe băncile facultății. Nu sunt de acord cu ideologia lui Martin dezvoltată până la finalul romanului, cu privire la filozofia vieții, însă evoluția lui ca om și determinarea de a-și urma visul, e magnifică. Ceva ce numai un om cu adevărat pasionat și motivat poate face.

Educația poate căsca o prăpastie adâncă în familiile sărace. Pentru rudele de sânge ale lui Martin Eden, aspirațiile lui de a deveni scriitor erau doar niște aberații și apucături de om leneș. Pentru ei, întreaga existență se rezuma la prezent și la pâinea ce trebuia pusă pe masă. Succesul însemna o slujbă. Filozofiile de viață și aspirațiile la mai mult erau doar pentru un pierde-vară, care vrea să-și justifice lenea. Asta i-a provocat mari necazuri lui Martin Eden.

Fake news-ul nu e o noutate. Iar consecințele fake news-ului pot aduce în mocirlă un om modest și bine intenționat. Ignoranța reporterilor și presei a prejudiciat viețile multor oameni. Și Martin Eden i-a fost victimă. Și, cu toate acestea, aceeași presă mizerabilă devine ahtiată după tine când succesul și faima încep să îți surâdă.

Finalul romanului a fost neașteptat pentru mine. Mi-l imaginam altfel. Aș putea spune că am fost chiar dezamăgită. Dar, după ceva meditație, am înțeles că doar așa autorul a putut transmite ceea ce și-a dorit încă de la început. Faptul că viața unui om poate fi distrusă când ignori realitatea.

E un roman pe care ți-l recomand cu drag și, dacă l-ai citit, aștept impresiile tale în comentarii. 🙂

Pe luna viitoare!