Capitolul 10

So Ra o urmari de pe geam pe Young Soon care statea in banca de la geam. Nu ii putea vedea fata, deoarece capul ei era asezat pe manute, iar acestea pe masa. Stia ca era trista, la fel ca si ea. Era singura care mai ramasese in clasa. Probabil ca isi astepta parintii. Pana acum, Ahn Chen o ducea acasa, dupa scoala. Fusese ca un frate mai mare pentru Young Soon. Fratele de care ea avea  nevoie. Care sa o protejeze de tot. Iar acum, din vina ei, el nu mai era aici sa o ajute. Din nou sentimentul de vinovatie se strecura in sufletul ei, dar il inlatura. Se simtise indeajuns vinovata. Trebuie sa ia atitudine, nu sa-si planga de mila. Ahn Chen nu voia asta.

Deschise usa de la clasa si intra. Young Soon nu facu niciun gest, ca si cum nu auzea nimic. Probabil ca era prinsa in gandurile ei. Cand ajunse la banca de langa fereastra, So Ra se apleca si ii atinse mana micutei. Se astepta ca micuta sa tresara sau sa-si ridice o privire manioasa catre ea. Dar nu. Nimic de genul asta nu se intampla.

Fetita isi ridica ochisorii plini de lacrimi catre ea si dupa ce o vazu, se ridica din banca si isi arunca manutele in jurul gatului lui So Ra. Luata prin surprindere, So Ra o imbratisa. Young Soon zise:

• Te-am asteptat. De ce ti-a luat atat de mult sa vii?
• Ce? M-ai asteptat? Zise, neintelegand, So Ra.
• Da. Te-am asteptat in fiecare zi pana cand terminai orele, dar nu ai venit niciodata, raspunse Young Soon, desprinzandu-se din imbratisarea ei si uitandu-se in ochii lui So Ra.
• Cine ti-a spus tie ca voi veni?
• Ahn Chen.
• Ahn Chen? Intreba inmarmurita So Ra, simtind ca este pe cale sa izbucneasca din nou in lacrimi.
• Da. Cand vorbeam cu el si ii spuneam ca imi e teama de grupul vostru, el ma linistea spunandu-mi ca tu esti o fata buna, doar ca esti foarte trista si de aceea faci lucruri rele. Mi-a spus ca esti prietena lui. M-am gandit ca daca Ahn Chen este prietenul tau , nu ai cum sa fii o fata rea, pentru ca Ahn Chen e bun.
• Si ce ti-a mai spus Ahn Chen?
• Ca atunci cand el nu va fi aici sa ma apere, tu vei fi langa mine. De aceea ai venit , nu?

So Ra se uita la micuta care isi pusese toata increderea in ea. La fel ca Ahn Chen. Baiatul asta era cu adevarat minunat. Existau astfel de oameni. A crezut in ea inainte ca ea sa faca ceva care sa-l determine sa creada in ea. A crezut ca ea poate deveni o persoana mai buna. A crezut in ea mai mult decat credea ea insasi. Si asta a determinat-o sa se schimbe.

Zambind , printre lacrimile care aparusera in ochii ei, ii raspunse micutei:

• Da , Young Soon. Imi pare rau ca mi-a luat atat de mult sa ajung.

O stranse pe fetita in brate, apoi ii zise, stergandu-i lacrimile:

• Nu mai plange, Young Soon. Ahn Chen ar fi trist sa te vada asa. El vrea ca noi doua sa nu plangem.
• Deci , chiar o sa fii prietena mea asa cum a spus el?
• Normal. Toti prietenii lui sunt si prietenii mei. Acum , strangeti lucrurile si hai sa mergem acasa. Parintii tai se vor ingrijora daca nu ajungem repede acasa.

Putin mai tarziu, curtea scolii era traversata de catre doua fete. Cea mai mare dintre ele o tinea de mana pe cea mica. Aceasta imagine poate ca parea banala pentru multi, dar pentru cel care cunostea istoria din spatele acestei prietenii, asta reprezenta puterea unei prietenii adevarate, exemplul viu ca increderea schimba vieti, dar, de asemenea era reprezentarea faptului ca oricat de rau crezi ca esti, te poti schimba. Poti deveni o persoana buna, de incredere si loiala. Nu exista persoane rele, ci doar persoane triste, indurerate, persoane pe care nu le asculta nimeni. Persoane care au nevoie de oameni in vietile lor, oameni care sa le ofere increderea lor. Si So Ra isi dorea ca pe viitor sa fie un astfel de om. Iar prima persoana de care va fi alaturi era Young Soon.