Capitolul 9
So Ra privi in urma mamei lui Ahn Chen care pleca, lasand-o cu biletul de la el. Stranse bucata de hartie in mana ca si cum era cel mai pretios lucru de pe pamant. Chiar facuse Ahn Chen asta? Chiar in ziua cand se intamplase accidentul, Ahn Chen voia sa vina sa ii aduca acest bilet. Chiar in ziua aia. Poate ca el voia sa ii spuna ceva mai mult decat doar ce scria pe bilet. Probabil ca ar fi iesit impreuna in parc cu bicicletele, probabil ca ar fi putut sa faca multe lucruri impreuna, daca ….
Despaturi foaia mototlita si inceput sa citeasca cuvintele scrise de mana lui.
“So Ra sunt atat de mandru de tine. Acum stiu ca nu m-am inselat cand am crezut in tine. Si sunt sigur ca, de acum incolo, toti oamenii care vor crede in tine, nu vor fi dezamagiti. Pentru ca esti o persoana buna. Pe viitor, trebuie sa devii o persoana de care sa fiu si mai mandru. O persoana loiala, demna, iubitoare, grijulie si cel mai important, de incredere. Nu uita ca o prietenie se bazeaza intotdeauna pe incredere. Si comunicare.
Asa ca , trebuie sa stii, ca mi-ar placea sa stam mai mult de vorba. Sa rad cu tine. Esti asa amuzanta, uneori. Stii, chiar daca nu ai o parere buna despre tine, am invatat cateva lucruri esentiale de la tine. Spre exemplu, mi-ar placea sa fiu la fel de liber ca tine. Poate crezi ca am o viata perfecta. O am, dar nu in totalitate. Mi-am dorit sa fiu mai liber, sa nu mai fiu incorsetat de atatea reguli, lucruri pe care trebuie sa le faca oameni ca mine, lucruri care au survenit in urma faptului ca fac parte dintr-o familie cu un anumit statut. Voiam sa fiu mai liber, de aceea te-am invidiat intotdeauna. Intr-un sens bun. Totusi, mi-ar placea daca nu ai mai fi atat de trista. Nu mai plange. Imi doresc ca tu sa fii fericita. Chiar sper asta.
Vreau sa -ti marturisesc ceva. O stii pe Young Soon? Am cunoscut-o in ziua cand m-ai urmarit la sala de sport. E o fetita atat de buna, dar totusi e tematoare si neajutorata. Vreau sa ii fiu alaturi, dar, datorita antrenamentelor si deplasarilor, nu pot fi mereu acolo. Te rog, ai grija de ea in lipsa mea. S-ar bucura sa aiba o prietena ca tine. Pentru ca eu ma bucur sa am o prietena ca tine. Semnat, Ahn Chen.
P.S. Sa zambesti mai mult, So Ra. Esti draguta cand zambesti. ;)“
So Ra izbucni in lacrimi. Fusese prea dureros sa citeasca asta. Prea dureros, stiind ca nu il va mai vedea niciodata. Niciodata. Si chiar daca el ii spusese sa nu mai planga, de data asta chiar voia sa planga. Cu siguranta, daca ar fi aici , ar intelege-o.
Stranse in mana mica scrisoare de la el. Singurul lucru care dovedea ca el chiar fusese prietenul ei. Chiar daca fusese pentru o perioada scurta, chiar daca se intamplase asa, chiar daca numai ei doi si mama lui stiau acest secret, ea chiar fusese prietena cu Ahn Chen. Cea mai scurta prietenie adevarata. I se parea ca totul fusese un vis. Un vis pe care il voia indeplinit in realitate. Daca ar fi fost un vis, atunci ar mai fi avut timp sa mearga la el si sa repare tot, sa ia initiativa si sa devina prietena lui, sa dizolve grupul “ Numarul 3”, sa evite tot, dar…nu era un vis. Era realitatea dura care nu mai putea fi schimbata. Si totusi stia ca, in toata invalmaseala asta de evenimente, mai putea face ceva. Singurul lucru care ii mai ramasese de facut.
