Și când lansez al doilea roman?

Când lansezi al doilea roman?

Sunt mai nerăbdătoare ca oricine să lansez al doilea roman! Ba chiar, mai nou, și pe al treilea. Pentru că am depus atât de multă pasiune și creativitate în crearea acestui roman, încât nu mai am răbdare să aflu care vor fi părerile cititorilor. Au fost câteva persoane care au reușit să facă o lectură de la cap la coadă a acestei născociri a minții mele și din partea cărora am avut un feedback care m-a făcut să exclam:

„Da, mă, exact asta urmăream!”

Sunt multe persoane cărora le-am povestit despre munca pe care o depun pentru a scrie și evoluția romanului, așa că, inevitabil, am început să primesc întrebări: „E gata romanul?” „Când lansezi al doilea roman?” „Despre ce e al doilea roman?”.

Îmi doream să îl lansez anul acesta, dar lansarea s-a amânat pentru încă puțină vreme. De ce? Pentru că, împreună cu editura, plănuim să îl introducem pe piață într-un mod mai ingenios. Alături de alte câteva surprize care necesită ceva muncă. Dar despre toate astea vă voi spune atunci când planurile vor fi concretizate.

Deci, cu mare părere de rău, nu va fi anul acesta. 🙁

Dar…spuneam ceva

de al treilea roman…

Da, chiar dacă nu public anul acesta, nu m-am lăsat de povești. Scriu, scriu, mereu scriu. Iar al treilea roman este unul de care m-am îndrăgostit iremediabil. Chiar de la stadiul de schiță. Mi-am umplut un nou notebook cu însemnări, profile ale personajelor, post-it-uri cu chestii esențiale pe care le voi adăuga în viitoarele episoade și multe amănunte, precum culoarea hainelor dintr-un anumit episod sau replici memorabile.

Nu este o muncă ușoară. Este un roman care necesită multă muncă de cercetare. Mult mai multă decât la primele două. Abordez o ramură mai complicată a domeniului serviciilor de securitate. O ramura care se ocupă atât cu misiuni în afara țării, cât și cu misiuni dificile, din interior. De asemenea, pentru că de la roman la roman simt cum încep să mă concentrez pe mai multe lucruri, să pot merge în paralel cu mai multe povești de viață, care se îmbină între ele, se complică, am nevoie de tot felul de informații pe care stau și le caut ore în șir pe Internet, citind tot ce se scrie pe respectivele subiecte, consultându-mă cu profesoara de coreeană sau urmărind seriale și filme sud-coreene care tratează subiectul respectiv.

Este munca depusă de cineva care scrie despre o cultură în care nu a trăit niciodată și pe care nu a vizitat-o niciodată. Dar de 10 ani sunt o persoană conectată cu noutățile din lumea asiatică mai mult decât cu noutățile din propria țară. Este o pasiune pe care puțini o înțeleg, pentru că, într-adevăr, trebuie să ai o înclinație pentru a avea drept pasiune o cultură asiatică. O pasiune care să se transforme într-un vis pentru care muncești. O pasiune care se transformă în ceva mai mult decât un simplu mod de petrecere a timpului liber.

Pasiunea pentru Coreea de Sud este un aspect al vieții mele care necesită un articol separat pentru că se răsfrânge asupra multor lucruri, dar  ce pot spune este că această pasiune a fost un element principal al activității mele de scriitoare.

Și dacă este un lucru de care sunt fericită pe deplin, acum, acela este că mi-am transformat pasiunea în obiectiv. Ceva pentru care muncesc. Mult.

Dacă nu ai citit articolul despre primul meu roman, îl găsești aici.