Korea: Day 1 – Călătoria visurilor mele

Hei,

după cum am promis, încep să scriu despre experiența pe care am așteptat-o atât de multă vreme. 10 ani de zile au fost anii în care am visat cu ochii deschiși despre cum va fi, cum îmi voi planifica „expediția”, ce locuri voi vizita, cât de mult voi reuși să vorbesc în coreean și o mulțime de alte scenarii.

Zilele acestea am trăit ca într-un carusel. Ultimele examene din sesiune (ultimul a fost azi, la o oră tipică ASE – 7:30) nu m-au lăsat să visez și să planific cât de mult mi-am dorit, însă ceva ceva tot am reușit să fac. Și acest ceva se concretizează într-un document de 20 de pagini, despre locurile pe care mi le-am propus să le vizitez.

Dar, ce să mai lungim vorba…

Chiar acum vă scriu de la o cafenea de pe aeroportul Ataturk, din Istanbul, unde avem escală, în timp ce pe lângă mine se perindă o mulțime de oameni, iar de pe geam pot vedea avioanele aterizând și decolând, alături de un freamăt neîntrerupt de mașini care se plimbă de colo-colo.

Sinceră să fiu, astăzi am avut un noroc incredibil. De ce?

Pentru că am avut zbor la ora 21:35, iar noi la ora 20:02 ieșeam pe ușă, în zona Piața Muncii. Nu știu cum am reușit (grație lui Răzvan care e un șofer genial :)) ) ca în 20 de minute să fim la Otopeni. Dar, trebuie să recunosc, pot număra pe deget călătoriile pe care le fac alături de ei și plec calmă și liniștită la drum. De obicei, plecăm pe fugă, stresați că s-ar putea ivi ceva, cu timpul la limită și toate cele, de aceea, mi-am jurat că în familia mea nu voi face asta. :)) Nu de alta, dar în ultimii ani am căpătat un stres imens și o fobie de alergatul prin aeroport.

Trebuie să vă mărturisesc că încă nu cred că plec în Coreea. Pur și simplu, mi se pare incredibil. Sunt ca într-o stare de amorțeală și cred că voi primi un pumn puternic în față când voi realiza că sunt în Coreea PE BUNE. Nu știu care va fi reacția mea, dar… mă aștept la orice.

Încă aștept să mă trezesc în camera mea și să îmi dau seama, cu regret, că a fost doar un vis. Dar ceva mă face să simt că, de data asta, e PE BUNE.

Așa… și după cum vă spuneam…am plecat cu stres, dar până la urmă totul a ieșit foarte bine. Am reușit să trecem rapid de controale, am verificat de 1001 de ori că am ambele bilete, pașaportul și toate cele necesare și am ajuns la avion.

E prima dată când nu zbor cu low-cost, așa că m-am simțit puțin ca țăranul care vine pentru prima dată la oraș. Mă minunam ca un copil de cum arată un avion pe distanțe lungi, chestii pe care le văzusem doar în filme. Să vă mai zic că am făcut poze să le „arăt și celor de acasa”? :)))

Oricât de amuzantă ar părea reacția mea, sunt sigură că oricine în cazul meu ar fi făcut același lucru. Pentru că e momentul în care realizezi cât de mult am avansat ca specie umană: cât de silențios e un avion de la Turkish Airlines față de unul de la Blue Air, faptul că vezi cum arată o clasă de business, cum e să ți se aducă meniul după preferințe, cum e să te uiți la toate filmele pe care ți-ai propus să le vezi, dar nu ai putut pentru că erau prea multe seriale care le luau locul, și lista poate continua.

Nu sunt multe de spus despre noaptea aceasta. Doar că am fost foarte uimită de frumusețea Istanbulului pe timp de noapte. Pur și simplu e superb. Nu mai zic de uimirea pe care am avut-o văzând, pe puțin 8 avioane, care se învârteau în același cerc sau zonă, așteptând să aterizeze. E un spectacol fain și puțin înfricoșător, dacă ești scenarist și te gândești la ce s-ar putea întâmpla dacă se greșește ceva sau îți revin în minte toate documentarele de pe Discovery cu Dezastre în aer.

Iar acum?

Acum mă pregătesc să mai verific ultimele detalii și mă pregătesc pentru zborul de 9 ore până la Incheon, sperând că voi vedea măcar un star cunoscut. Probabilitatea este foarte mare din două motive: 1. cunosc o parte însemnată a industriei (dacă mă veți întreba de vedete românești sau americane, voi știi maxim 5-6 nume, pe când dacă mă veți întreba de vedete coreene, o să vă înșir 1001 de nume, cu producțiile în care au jucat, eventual la ce show-uri au apărut, ce albume au scos, care este ultima piesă, iar dacă mă veți întreba de BTS sau EXO, probabil o să vă înșir și premiile pe care le-au câștigat și vizualizările la MV-uri, etc.) 2. este weekend și mulți dintre ei călătoresc în alte țări pentru fan-meeting, concerte, apariții TV sau alte alea.

Nu știu ce îmi rezervă călătoria asta, știu doar că mă voi lăsa surprinsă și o să trăiesc timp de 10 zile viața de zi cu zi a unui coreean obișnuit.

Vă las pentru că și bateria mă lasă pe mine, iar încărcătorul este în bagajul de cală.

Va voi saluta de la Seul sau Suwon în câteva ore.

Stay tunned! 🙂

P.S. Voi pune și poze mai târziu. 🙂