Capitolul 2

Mike era unul din baietii pe care el ii proteja cat putea, dar in ultimele zile Ahn Chen lipsise, iar Mike fusese singur. Baiatul de pe balustrada se intoarse putin. Il vazu pe Ahn Chen care se apropia de el. Intinse degetul aratator catre el .

• Daca toata lumea ar fi ca Ahn Chen, ar fi o lume mai buna. Multumesc, Ahn Chen, pentru prietenia ta.

Coltul gurii i se ridica intr-un zambet stramb, dar , miscandu-se, unul din picioare ii aluneca, iar el cazu. Tipatul prelung care urma, le facu tuturor pielea de gaina si ii facu se se repeada catre balustrada cu sufletul la gura. Dar, ceea ce vazura jos mai atenua din socul produs de caderea lui Mike. Jos, echipa de interventie era pregatita. Mike, chiar daca era lovit destul de rau, cel putin era in viata.

Ahn Chen se repezi spre usa, dar nu inainte sa se intoarca spre gasca de pe margine. O tintui cu privirea pe So Ra. Aceasta se uita, indiferenta, la el. Privirea lui transmitea multe. Si ea stia ca tot ce voia sa spuna privirea lui ii era adresat.

Vrand sa para indiferenta, So Ra se intoarse catre grupul ei, incercand sa uite privirea aceea care parca o citise ca pe o carte deschisa.

Zilele urmatoare trecura fara incidente neplacute. Mike era internat la Spitalul Universitar  avand vreo cateva coaste rupte si o fractura de femur, plus cateva zgarieturi pe ici pe colo. Pe langa ingrijiri medicale i se oferise si un psiholog care venea la doua zile sa stea de vorba cu el. Ahn Chen il vizita pe Mike in fiecare zi, petrecea timp cu el, il scotea la plimbare prin parc, ii povestea ce se intampla la scoala si il ajuta pe Mike sa nu  se mai simta asa singur.

Intr-o zi, in timp ce Ahn Chen impingea caruciorul prin parcul de langa spital, Mike ii zise:

• Ahn Chen, de ce te comporti asa frumos cu mine?
• Of, Mike, iarasi pui intrebarea asta. De ce trebuie sa avem un motiv sa ne comportam frumos si sa avem grija de cei din jurul nostru? Ar trebui sa fie o chestie involuntara.
• Stiu, dar totusi, nu am nimic sa-ti ofer. Tu esti inteligent, gentil, un foarte bun exemplu si pe deasupra esti campion national la sarituri. Si eu? Eu nu sunt nimic, Ahn Chen. Pur si simplu, sunt un ratat si un las care a incercat sa se sinucida. Sunt un nimic.
• Nu spune asta. Nu te mai subestima, Mike. Priveste adevarata ta valoare pe care  ai primit-o de Sus. Nu mai lasa pe altii sa-ti stabileasca valoarea. Esti mai pretios decat crezi.

In ochii lui Mike, se ivira lacrimi. Pentru prima data , cineva se comporta dragut cu el.

• Ahn Chen, de ce crezi ca So Ra face toate astea?

Baiatul statu putin pe ganduri, apoi ii raspunse:

• Pentru ca , la fel ca si tine, nu isi vede adevarata valoare. Sunt lucruri pe care vrea sa le ascunda. Slabiciuni pe care nu vrea sa le arate. Vezi tu, ea e genul de fata care nu vrea sa para vulnerabila. Desi pare dura, cred ca duritatea asta vine dintr-o teama de a nu fi infranta.

Cei doi tacura.

So Ra era un fel de lider al  Numarului 3. Avand o varsta destul de mare, spre deosebire de ceilalti membrii, si fiind o tupeista innascuta, incapatanata si rautacioasa, se potrivea perfect tiparului de fata rea, baietoasa. Nu lua in calcul ce spuneau ceilalti atunci cand o mustrau si putin ii pasa de scoala. Insa, in ciuda tuturor acestor “calitati”, ea avea o slabiciune.