Capitolul 3

Ahn Chen îşi luă avânt şi sări încă o dată peste bara de lemn, aşezată pe suport. Cum ateriză pe saltea, auzi zgomotul făcut de bara care căzuse. Of, din nou. Ce se întâmpla zilele astea cu el? Parcă nimic nu mergea bine. Deşi îşi făcea antrenamentele în fiecare zi, conştiincios, aşa cum numai el era în stare să o facă, nu vedea niciun progres. Deşi trecuse destul de multă vreme de la accidentul acela urât, încă mai avea momente când trebuia să repete mai intens. Şi asta era cu adevărat nefast dacă interveneau în perioada competiţiilor. Slavă cerurilor, până acum nu se întâmplase, dar el nu excludea posibilitatea aceasta.

Se aşeză şi se şterse cu prosopul,  în timp ce desfăcea o sticlă de apă. Când punea dopul la loc observă o siluetă ce se mişca de după uşa deschisă a sălii de sport a colegiului. Îl urmărea cineva?

• Hei tu, de acolo, nu vrei să te arăţi?

Umbra se mişcă rapid, se auziră urme de paşi , apoi liniştea reveni. Cine era acea persoană? Se ridică în picioare şi alergă la uşă, căutând din priviri silueta. Nu era nimeni, aparent. Apoi, auzi în spatele său un foşnet.  Se întoarse.

O fetiţă micuţă, într-o uniformă puţin cam largă de ea, cu două codiţe şi bretonul lăsat pe frunte, ţinând mâinile în buzunarele sacoului, se uita cu interes la el. Părea că are vreo 5-6 ani. Cu siguranţă, era la 1th Grade.

• Tu mă urmăreai? I se adresă el, blând, fetiţei.

Aceasta nu răspunse imediat. Păru că gândeşte răspunsul. Ahn Chen se uită mirat la ea.

• Ştii să vorbeşti?

La remarca aceasta fetiţă începu să râdă, apoi îi zise:

• Da. De la 1 an şi 3 luni.
• Şi de ce nu răspunzi?
• Pentru că nu am vrut.

Ahn Chen râse. Era comică micuţa. Aceasta se apropie de el şi îl studie atent. Părea că îi studia atent picioarele.

• Tu poţi sări atât de sus pentru că ai picioarele atât de lungi?
• Ce? Râse el. Au şi ele un rol, dar nu atât de important.
• Crezi că o să am şi eu picioarele aşa lungi când o să fiu mare?
• De ce? Vrei să devii săritoare în înălţime?
• Mhm, nu ştiu, zise ea dând ochii peste cap şi ducându-şi gânditoare un deget la obraz. Cred că mi-ar plăcea mai mult să devin gunoier.
• Gunoier?  Ahn Chen râdea de-a binelea. De ce?
• Păi , gunoierii se plimbă mereu cu maşina şi pot vedea tot oraşul şi clădirile frumoase.

Ahn Chen putea să jure că nu se gândise niciodată la asta. Ce idee năstruşnică. Fetiţa se uită mirată la el şi în colţul gurii i se ivi un zâmbet. Apoi, redeveni serioasă şi zise:

• Mhm….care e numele tău?
• Ahn Chen. Tu?
• Young Soon.
• Aşa deci…Young Soon. Ai un nume frumos.
• Ahn Chen?
• Da?
• De ce fetele urmăresc băieţii şi ei pe ele?
• Păi, fetele pot simpatiza băieţii şi băieţii la rândul lor simpatizează fetele.
• Ce înseamnă a simpatiza?
• Să-ţi placă de cineva.
• Aha. Deci fata care a fugit în direcţia aceea te simpatizează.