-
Germania 3.0 – Abigaela, 12 ani: pierdută
Știți cum e să visați un an întreg la câteva zile pe care le petreci într-un loc nou, într-o altă călătorie, într-o altă cultură sau printre alți oameni? Ei bine, asta sunt eu. Îmi trăiesc zilele din cursul unui an printre cursuri, cărți, familie, ieșiri cu prietenii, seriale și scris, alături de gândurile și planurile mele de ducă. Și asta nu pentru că nu mi-ar plăcea orașul sau țara în care m-am născut și locuiesc (nu vorbesc aici de chestiuni politice, economice sau sociale, pentru că „discursul” meu se va schimba drastic :D), ci pentru că de mică mi-a fost cultivată dorința asta de a descoperi necunoscutul altor locuri. Dar…
-
Cum să pleci din Coreea cu inima tristă…
A trecut aproape un an de zile… … de când am luat decizia să pun piciorul într-un avion care avea ca destinație capătul celălalt al lumii – tocmai eu, o pasionată a seriei Dezastre în aer. Și sub influența amintirilor care încă îmi dau târcoale și parcă vor să mă tragă în magia lor, nelăsându-mă să termin ceea ce e mai important pentru mine în acest moment – licența – am decis să descriu sumar ce a însemnat pentru mine părăsirea Coreei, după ce o „simțisem pe propria piele” pentru aproape două săptămâni. Poate, poate, în felul ăsta, îmi va mai reveni, puțin, motivația de a continua să citesc interminabilele…