Remember some Sewol heroes!

16 aprilie 2014. Ora 8:30 AM (KST).

Era o dimineață de vacanță pentru cei 476 de pasageri ai feribotului Sewol, aflat într-o croazieră în apele Coreei de Sud. Dintre cei 476 de oameni, aproximativ 325 erau elevi ai liceului Dawon, ce plecaseră într-o excursie școlară, pornind din portul Incheon cu o seară înainte, având ca destinație insula Jeju. Mulți dintre copii își sunau părinți pentru a le spune cât de încântați sunt de această călătorie și să îi asigure că sunt bine și în siguranță. Dar această dimineață avea să ia o întorsătură neașteptată pentru întregul echipaj.

9.30 AM – Dezastrul

În mijlocul veseliei și fericirii elevilor se întâmplă ceva ce aduce câteva momente de liniște. Fiecare dintre ei au putut simți că vasul se comportă ciudat și că lucrurile de pe mese sau pereți încep să se clatine sau chiar să cadă. După 11 ore și 52 de minute de la plecare, Sewol întâmpină probleme în preajma portului Makpo, cu 2 ore înainte de a ajunge la destinație. Membrul echipajului desemnat să fie la cârmă face o întoarcere bruscă și pierde controlul asupra vasului. De asemenea, modificările ilegale făcute pentru a putea transporta mai multă încărcătură sunt cauzele directe pentru care o zi obișnuită de vacanță a fost transformată într-un dezastru.

Evenimentele se derulează cu repeziciune, iar tinerii încep să intre în panică. Câțiva mai curajoși își spun că nu au cum să moară aici. Vor veni să îi salveze. Vocea unui membru al echipajului se aude în difuzoare spunându-le să rămână calmi și să nu plece de la locurile lor. Cu toate acestea, 13 membrii ai echipajului sunt primii care sar să se salveze, printre care și căpitanul, abandonând nava.

În tot acest vacarm, un loc în care dezastrul începe să se dezlănțuie și care duce la moartea a 304 pasageri, dintre care 250 de elevi, ceea ce va rămâne în mintea multora vor fi actele de eroism ale unor oameni care aleg să salveze pe alții, chiar dacă pentru ei a însemnat un cost enorm. Oameni care au pus viețile celorlalți mai presus de ale lor. Sunt oamenii care au fost dispuși să riște doar pentru a-și salva prietenii sau oameni pe care abia i-au cunoscut.

Park Ji Young

…în vârstă de 22 de ani, era chelneriță la restaurantul vasului, muncea de 6 luni aici, fiind singura ce aducea un venit în familia ei, constituită din sora mai mică și mama singură. Când membrii echipajului au plecat lăsându-i în urmă, Ji Young încearcă să păstreze calmul elevilor, le dă vestele de salvare și face tot ce îi stă în putere pentru a-i salva pe copii. Nu păstrează nicio vestă pentru ea și îi spune unuia dintre elevi că nu va părăsi vasul până când nu îi va vedea pe toți în siguranță. ”După ce vă salvez pe voi, voi ieși și eu. Membrii echipajului sunt ultimii care ar trebui să poarte vestele de salvare.”, au fost cuvintele ei. Una dintre colegele ei, care a supraviețuit, declară: „Ji Young i-a împins pe pasagerii aflați în stare de șoc până la ieșire, în ciuda faptului că apa îi ajunsese aproape la piept.”

Jung Cha Woong

…un elev al liceului Dawon și președintele clasei din care făcea parte, decide să ofere un cadou de ziua lui, în loc să primească unul. Pe 17 aprilie, Cha Woong urma să împlinească 17 ani. În acele momente terifiante, el îi oferă vesta de salvare prietenului lui și salvează un grup de prieteni, după care intră pentru a-i salva și pe alții, neputând să se mai salveze pe sine.

Yang Dae Hong

În timp ce apa se înălța în interiorul feribotului, ofițerul șef în vârstă de 44 de ani, Yang Dae Hong, face un ultim apel acasă. „Nava se înclină acum” îi spune el soției sale, miercuri dimineața la ora 10, cu 90 de minute înainte ca nava să se scufunde complet. „Folosește banii din bancă pentru școlarizarea copiilor.” „Ce se întămplă?” întreabă confuză soția ofițerului. „Nu mai pot vorbi, trebuie să merg să îi ajut pe copii acum.” sunt ultimele cuvinte pe care acesta le spune, potrivit declarației făcute de soția și fratele lui, care au apărut în portul din Makpo imediat după incident pentru a-și cere iertare în fața părinților victimelor și supraviețuitorilor. La criticile aduse că membrii echipajului au abandonat nava, salvându-se pe ei, soția ofițerului a spus: „Soțul meu nu a avut niciun plan să plece primul. Ne pare rău pentru toți cei care și-au pierdut pe cei dragi.”

Știind că fiecare secundă contează și poate costa viața unui om, scafandrii de salvare au luptat cu propriile lor limite, încercând să reziste cât mai mult în apele reci, doi dintre aceștia fiind adăugați pe lista victimelor din acea zi.

Tragediile continuă să se întâmple în jurul nostru și sunt atât de multe că am ajuns să ne obișnuim. Există atât de multă suferință că a devenit un aspect real al existenței noastre. Uneori, în fața noastră vedem atât de multă durere că abia mai putem fi sensibilizați de vreun incident. Dar, printre toate acestea, există oameni care dau dovadă de curaj, riscându-și propriile vieți pentru a oferi altora viață. Își confruntă propriile lor temeri, le dau de-o parte și aleg să fie neînfricați.

Poate că nu te vei găsi în situația în care să alegi între viața ta și a altora, dar cu siguranță vor veni momente în care va trebui să îți depășești limitele și să devii neînfricat. Există situații în viața fiecăruia dintre noi care ne pun la încercare, în care poți fi motivul pentru care celălalt are o nouă șansă. Să-ți confrunți temerile, să le dai deoparte și să mergi înainte este un act de curaj!