Capitolul 5

“Numarul 3? Ce e asta?” Se intreba Young Soon, nedumerita, intorcand pe toate partile cartonasul acela. Oare se dadea asta tuturor copiilor care nu prea stiau sa numere? Ea inca avea problema asta. De multe ori incurca numerele. Dar de unde stiau ceilalti?

Gandurile ii fura intrerupte de un grup de copii din clasele mai mari, care se oprira langa ea. Una dintre fete, care parea sa fie sefa lor, se uita destul de urat la ea. Young Soon o privi la randu-i si ii zambi. Fata mai mare pufni, intorcand capul intr-o parte.

• De ce razi? Ti se pare amuzant?

Zambetul lui Young Soon pali la replica dura a fetei mai mari. Ce voia sa zica? Oare avea legatura cu bucata de carton pe care o tinea in mana?

• Stii cumva ce inseamna chestia din mana ta?
• Mmmmm, nu. E prima data cand vad asa ceva. Si nu stiu cine l-a pus la mine. Stii ce vrea sa insemne?

Fata mai mare rase.

• Nicio grija, micuto, vei afla cat de curand ce inseamna.

Fata mai mare, So Ra, se intoarse vrand sa plece. Ezita. Se intoarse. Se apleca la nivelul fetei lui Young Soon.

• Il stii pe Ahn Chen? Nu-l deconcentra de la ce are de facut!

Apoi, So Ra se ridica si pleca.

De cum ii intoarse spatele, Young Soon, cu creierasul ei micut, isi raspunse la intrebarea pe care si-o pusesese de cand o vazuse pe So Ra.  Ea era tipa care se uita pe ascuns la Ahn Chen si care fugise cand el o descoperise.

Clopotelul suna insistent, asa ca ea isi inchise vestiarul si porni catre clasa ei. Cand sa intre pe usa, cineva o striga:

• Hei, gunoierule, sa inveti bine, ai inteles?

Young Soon zambi la Ahn Chen si ii arata semnul OK. Apoi, se indrepta catre banca ei. O alta ora la care trebuia sa se prezinte!

                                                   …………………………………………………………

 

Young Soon iesi vesela de la ora. Fusese intradevar interesanta si , in afara de asta, isi facuse o noua prietena, Mi Na.

• Mi Na, ce zici sa vii pe la mine in weekend-ul asta? Mama mea face niste prajituri cu ananas geniale, ii povestea Young Soon. Sunt sigura ca o sa le adori.
• Mhm, nu stiu. Trebuie sa vorbesc cu mama mea. In fiecare sambata trebuie sa merg cu ea la mese festive cu doamne distinse.
• Serios ? Cum arata doamnele distinse?
• Cum nu stii? Tu nu participi cu mama ta la astfel de petreceri?
• Mhm…ba da. La vechea mea locuinta, mama avea multe prietene. Se intalneau frecvent sa bea soju si sa discute multe chestii.
• Mama ta bea soju? Se mira Mi Na. Yacs.

Young Soon se uita nedumerita la noua ei prietena.  Ce era asa ciudat ca mama ei facea toate astea?

Young Soon nu mai zise nimic. Dar, era hotarata sa o intrebe pe mama ei acasa de ce era ciudat pentru ceilalti sa auda ca cineva bea soju.

Inainte sa isi lase cartile de ora trecuta, ca sa poata iesi in pauza, vazu ca pe langa sirul de vestiare, un firicel de apa se prelingea. Si cand ajunse langa vestiarul ei si-l deschise, intelese. Toate caietele si cartile erau ude, iar mancarea pusa de mama ei era imprastiata peste tot, murdarindu-i echipamentul de sport si geaca. Si asta era doar inceputul.

…………………………….

Young Soon se indrepta catre scoala, putin tematoare. Trecusera cateva zile de cand toata lumea se uita suspicios la ea. Nu intelegea de ce primise Numarul 3. Din cate stia asta primeau doar unii mai mari, care erau mai ciudati. Dar ea nu era nici ciudata, nici mare. Se intoarse catre Mi Na, care mergea alaturi de ea.

• Crezi ca imi vor face ceva azi?
• Mhm, nu stiu. Probabil da, probabil…

Dar Mi Na nu apuca sa termine ce avea de spus, pentru ca de la coltul unei strazi, o gasca de 5 baieti si 2 fete se indreptau catre ele. Mi Na se dadu inapoi speriata. Acestia o inconjurara pe Young Soon si isi bagara mainile in buzunare , iar fetele isi incrucisara mainile pe piept. Young Soon isi stranse mai bine mainile in jurul ghiozdanului si se uita la ei neinfricata, adunandu-si tot curajul pe care-l mai avea.

• Ce vreti de la mine?
• Nu mare lucru. Doar banii tai. Ai nostri s-au terminat.
• Nu pot. Sunt munciti de mama mea. Si nu am multi
• Crezi ca te vom crede? Sau crezi ca aici faci cum vrei tu? Micuto, ai primit Numarul 3.
• Si ce? Asta nu ar trebui sa va dea voie sa faceti asta. Mamele voastre s-ar supara foarte tare sa auda ca faceti asta unor copii mai mici decat voi.

Fetele incepura sa rada zgomotos, iar baietii isi dadura coate.

• Ne dai de buna voie sau va trebui sa-i luam fortat.
• Nici una, nici alta. O sa va spun tatalui meu.
• Haha, si cine este tatal tau? Un nimic fata de tatii nostrii.

Young Soon cu toate ca era mai mica decat ei, le trase o uitatura urata si le zise:

• Sunteti niste copii rai. O sa fiti pedepsiti.

Una dintre fete, enervata, veni la ea si o impinse. In timp ce cealalta o tinea, doi baieti ii cautara in ghiozdan sa gaseasca banii. Young Soon se uita dupa Mi Na, dar nu o gasi. Fetita fugise imediat cum vazu ca Young Soon intra in conflict. Young Soon incerca sa se lupte cu ei, dar ei erau prea mari si prea puternici pentru ea. Intr-un final, acestia o lasara inconjurata de caiete si carti imprastiate, cu hainutele mototlite si parul ciufulit. La varsta ei, nu intelegea de ce oamenii sunt rai si cum ar putea sa-i faca ea sa fie mai buni. Lacrimi mari ii siruiau pe obrajii inrositi de vant, cand cineva veni in fuga catre ea si se apleca la nivelul ei.

• Hei, gunoierule , ce ti s-a intamplat?

Young Soon ridica privirea catre Ahn Chen care ii pusese mana pe umar , iar cu cealalta ii stergea lacrimile. Printre sughituri, ea ii raspunse:

• Mi s-au luat banii.
• Cine a facut asta?
• Cei care mi-au pus Numarul 3 in vestiar.
• Ai primit Numarul 3? So Ra a facut asta?
• Ihi. Pentru ca sunt prietena ta. Mi-au spus sa stau departe de tine.
• De mine?

Ahn Chen incerca sa inteleaga motivul pentru care lui Young Soon i se interzisese sa nu mai vorbeasca cu el. Ce era in capul tipei aleia?

In timp ce o ajuta pe Young Soon sa stranga caietele, si in timp ce ii aranja uniforma pe ea, se hotari sa mearga sa vorbeasca cu So Ra.

………………………………

So Ra statea pe acoperisul liceului, adorand ca vantul sa i se joace in par. Se uita cum in fata ei, se intindeau cele mai inalte cladiri ale Seulului. Soarele de dimineata se reflecta in geamurile lor, iar ea se vazu nevoita sa-si aplece privirea. O multime de ganduri ii ocupau mintea, dar unul dintre ele o facu sa vina in dimineata asta mai devreme la scoala , doar pentru a observa rasaritul. Sa poata sa fie singura cu gandurile ei. In ultima vreme lucrurile nu mai mergeau deloc bine. Parintii ei se certau tot mai des, iar mama ei fusese diagnosticata cu tumora la plamani. Nimeni nu stia. Probabil ca nici ea nu ar fi trebuit sa stie, dar vazusese diagnosticul din intamplare , in timp ce cauta niste bani in geanta mamei ei. Cu siguranta, mama ei voia sa ascunda asta de tatal ei. Acesta nu se lasase de fumat niciodata, iar mare parte din banii lor se duceau pe viciul acestuia. Asa ca mama ei probabil nu si-ar fi permis niciodata sa faca tratament pentru tumora. Si probabil ca era inutil, pentru ca avea metastaze. Probabil tratamentul doar ii lungea putin viata, dar nu o vindeca.  Incerca sa para puternica si devenea tot mai rea, crezand ca in asta consta sa fii puternic.   Adancita in gandurile ei, nu simti prezenta celui care venise langa ea, decat cand acesta tusi.  Intoarse privirea.

• Ahn Chen!
• Buna si tie, zise el pe un ton serios.
• Dde cce esti aici?
• Vreau sa vorbesc cu tine.

So Ra se uita la el. Banuia ca voia sa ii spuna ceva de rau. Pentru ca nimeni in liceul asta nu putea spune ceva de bine de ea. Nimeni nu vedea calitatile ei, ii scoteau in evidenta doar greselile. Probabil ca asta urma sa faca si el acum. Si se gandi de ce il place, daca , pana la urma, este la fel ca toti ceilalti?

Ahn Chen continua.

• Esti o persoana buna, So Ra. De ce faci toate astea?

So Ra simti ca se clatina pe picioare. Tocmai ii spusese ca este o persoana buna?  Ahn Chen? Simtea cum i se ingramadesc lacrimile in ochi. El continua.

• De ce tii toata suferinta pentru tine? De ce nu ii lasi pe ceilalti sa te ajute? Nu crezi ca ar fi mai bine decat sa ascunzi toate astea in tine si sa faci pe fata dura?
• Ce stii tu, Ahn Chen? Ce stii tu despre mine? Nu sufar! Nu am de ce sa sufar, ii raspunse ea, taios, nedorind sa-si exteriorizeze sentimentele.  
• So Ra, nu-i lasa pe oamenii rautaciosi din jurul tau sa te schimbe. In interiorul tau esti o fata buna, dar nedorind sa te lasi afectata de rautatile lor ti-ai construit propriul zid.  Dar, So Ra, facandu-i pe ceilalti sa sufere, nu te scutesti de suferinta ta.
• Ahn Chen , opreste-te, zise ea, lovindu-l cu palmele pe piept. Nu sunt asa, pentru ca sufar. Eu sunt o fata rea. Asta sunt eu , Ahn Chen. Nu vreau sa fiu o persoana rea, dar asta imi reuseste cel mai bine.  De ce te crezi mai bun decat mine?
• So Ra, nu fac asta! Zise el, prinzand-o de maini, incercand sa o opreasca din a-l mai lovi.
• Cum nu faci asta? Atunci cum numesti tu asta?
• Incerc sa devin un prieten in care sa ai incredere.

Ea se opri si se uita la el cat pe ce sa izbucneasca in plans. Isi lasa mainile pe langa corp, apoi ii intoarse spatele si se indrepta catre iesirea de pe acoperis. Se opri si se intoarse catre Ahn Chen care ramase privind in urma ei, si ii zise:

• Nu am nevoie de un prieten ca tine.