Context: Într-un spital din zilele noastre, în capitala unei țări de lângă Mama Rusie. Protagoniști: Un medic dedicat, rămas aici pentru că era cea mai bună ofertă din cele două care i-au fost propuse. Să meargă să facă voluntariat într-un spital din Siria sau să rămână în spitalul din capitala acestei tari – o variantă puțin îmbunătățită de voluntariat.  A ales ultima variantă nu pentru că era mare diferență între cele două oferte, dar avea un singur avantaj. Era lângă familie. În rest, nicio diferență. O asistentă panicată, puțin neîndemânatică, dar care încearcă să se facă utilă. O femeie însărcinată, care suferă o complicație severă. Un soț neștiutor, nervos și speriat.…

Ziua asta a inceput ca oricare alta. O zi normala in care urma sa alerg catre facultate. Frigul de afara si vremea mohorata te fac sa iti strangi mai bine hainele pe tine si sa iti afunzi mai adanc mainile in buzunare. Alerg sa schimb magistralele si vad cum metroul inchide usile. L-am pierdut. Si am curs in mai putin de 40 de minute. Si totusi, vad ca o tipa si-a prins ghiozdanul intre usi. Asta e sansa mea! Usile se deschid din nou si eu ma inghesui pentru a fi sigura ca nu mi se intampla acelasi lucru. Ah, e atat de cald. Iar mai devreme era atat de…

Răzvan îmi spune să merg la controlul de bagaje de unde tocmai alergasem. Încercam să-i spun să vină cu mine, dar mă trezesc SINGURĂ, înainte să dau voce gândurilor mele! Într-un aeroport străin. Înconjurată de străini. Într-un labirint plin de magazine. Cu lacrimi în ochi. Văd un ofițer de la securitate. Alerg către el. Tot ce reușesc să spun e ” Where’s….”. Cum se spunea la cuvântul ăla? Pierdut. Dar în engleză!? Ah, nu-mi aduc aminte. Ce mă fac? Trece timpul. Tipul ăsta se uita la ochii mei măriți și fața mea disperată. Ah, cu ce aș putea să înlocuiesc cuvântul acela? Ah, da. Uitat. Și îmi pregătesc fraza. ”…