“Numarul 3? Ce e asta?” Se intreba Young Soon, nedumerita, intorcand pe toate partile cartonasul acela. Oare se dadea asta tuturor copiilor care nu prea stiau sa numere? Ea inca avea problema asta. De multe ori incurca numerele. Dar de unde stiau ceilalti? Gandurile ii fura intrerupte de un grup de copii din clasele mai mari, care se oprira langa ea. Una dintre fete, care parea sa fie sefa lor, se uita destul de urat la ea. Young Soon o privi la randu-i si ii zambi. Fata mai mare pufni, intorcand capul intr-o parte. De ce razi? Ti se pare amuzant? Zambetul lui Young Soon pali la replica dura a…

So Ra lovi cu pumnul în perete. Micuţa aia ar fi trebuit să îşi ţină gura . Trebuia să o înveţe cum să facă asta. Se întoarse şi fugi cât o ţinură picioarele înainte ca lui Ahn Chen să-i vină ideea să o urmărească. Acum el ştia că cineva îl urmăreşte şi probabil că va încerca să afle. Se opri pe una din băncile din curte, răsuflând greoi . Dacă ar fi fost descoperită, era de rău. Nu voia ca nimeni să afle că îl simpatiza pe Ahn Chen încă din 2nd grade. Îl urmărise peste tot. Îi urmărise ascensiunea, suferise când el fusese accidentat, ţinea chiar şi un jurnal…

Ahn Chen îşi luă avânt şi sări încă o dată peste bara de lemn, aşezată pe suport. Cum ateriză pe saltea, auzi zgomotul făcut de bara care căzuse. Of, din nou. Ce se întâmpla zilele astea cu el? Parcă nimic nu mergea bine. Deşi îşi făcea antrenamentele în fiecare zi, conştiincios, aşa cum numai el era în stare să o facă, nu vedea niciun progres. Deşi trecuse destul de multă vreme de la accidentul acela urât, încă mai avea momente când trebuia să repete mai intens. Şi asta era cu adevărat nefast dacă interveneau în perioada competiţiilor. Slavă cerurilor, până acum nu se întâmplase, dar el nu excludea posibilitatea aceasta.…

Mike era unul din baietii pe care el ii proteja cat putea, dar in ultimele zile Ahn Chen lipsise, iar Mike fusese singur. Baiatul de pe balustrada se intoarse putin. Il vazu pe Ahn Chen care se apropia de el. Intinse degetul aratator catre el . Daca toata lumea ar fi ca Ahn Chen, ar fi o lume mai buna. Multumesc, Ahn Chen, pentru prietenia ta. Coltul gurii i se ridica intr-un zambet stramb, dar , miscandu-se, unul din picioare ii aluneca, iar el cazu. Tipatul prelung care urma, le facu tuturor pielea de gaina si ii facu se se repeada catre balustrada cu sufletul la gura. Dar, ceea ce…