Abigaela

  În goana mea grăbită către metrou, ma năpustesc să compostez, trecând rapid. Îmi îndes cartela în buzunarul rucsacului și chinuindu-mă să-l închid, depășesc o bunică cu nepoata ei. O bunicuță mică de statură, cu umerii lăsați de trecerea anilor, cu părul albit la rădăcină și cu ghiozdanul nepoatei ei în spate. Zâmbesc. Oricât de mult i-ar durea spatele pe bunicii noștri, niciodată nu te vor lăsa să îți cari singur rucsacul. Dar discuția lor mă face să încetinesc. Sfaturi pe care numai o bunică le poate da. Acele vorbe pe care le-ai auzit în fiecare zi a copilăriei tale. Gândurile mele zboară departe, întorcându-se în trecut. Sunt într-o cameră…

Context: Într-un spital din zilele noastre, în capitala unei țări de lângă Mama Rusie. Protagoniști: Un medic dedicat, rămas aici pentru că era cea mai bună ofertă din cele două care i-au fost propuse. Să meargă să facă voluntariat într-un spital din Siria sau să rămână în spitalul din capitala acestei tari – o variantă puțin îmbunătățită de voluntariat.  A ales ultima variantă nu pentru că era mare diferență între cele două oferte, dar avea un singur avantaj. Era lângă familie. În rest, nicio diferență. O asistentă panicată, puțin neîndemânatică, dar care încearcă să se facă utilă. O femeie însărcinată, care suferă o complicație severă. Un soț neștiutor, nervos și speriat.…